Scris în Personale | 0 comentarii

Iată şi ediţia de primăvară!

Şi uite aşa a mai trecut un anotimp, cu bune şi cu rele, reuşind să prindem şi primăvara lui 2010. Au fost multe cutremure de când am lansat ediţia de iarnă, dintre care două mai mari, au fost şi inundaţii şi multă, multă, multă zăpadă. Da, de trei ori multă, pentru că de data asta chiar a fost.

M-am cam lăsat de blogging, am mai scris doar din când în când, însă am făcut şi multe chestii utile. Nici pe Twitter n-am prea mai stat, nici pe messenger, ca să fiu sincer, aşa că pot spune cu mândrie că sunt pe calea cea bună. Am multe vise şi ştiu că dacă o să aştept o minune, aş putea la fel de bine să nu mai sper. Vedeţi, m-am şi maturizat?!

Dar voi? Cum vă simţiţi în comparaţie cu începutul iernii? Mai maturi? Mai muncitori? Mai plini de viaţă?

Scris în Internet, Personale | 1 comentariu

Un weekend fără Internet

Trebuie să încep prin a spune că nu am mai avut probleme cu cei de la RDS, cu excepţia a mici întreruperi ocazionale inevitabile. Dar trebuie să existe o premieră pentru orice şi în cazul problemelor cu RDS, aceasta a fost vineri. Din câte am înţeles şi observat, a fost iniţial o problemă în tot oraşul: serviciile de Internet şi cablu TV (poate şi altele) nu au fost disponibile până sâmbătă dimineaţa, când şi-au revenit. Imaginea la TV avea o claritate mult mai mare, însă în cazul meu Internetul nu şi-a revenit.

I-am contactat abia luni, pentru că mă aşteptam ca în weekend să nu lucreze pe teren (lucru care mi s-a confirmat, având în vedere că abia dacă lucrează în timpul săptămânii). Am fost sunat înapoi pe la 4 şi mi s-a spus că o echipă e în drum spre mine. Aşa că am aşteptat. La 6-7 i-am sunat din nou, pentru că echipa nu ajunsese, iar operatoarea a spus din nou că echipa e pe drum. Aşa că am mai aşteptat… până pe la 10, când li se termină programul. În cele din urmă a venit un băiat de la RDS… a doua zi dimineaţa.

Problema n-ar fi fost aşa de mare dacă n-aş fi avut nevoie urgent de Internet. Din cauza lor am aşteptat câteva zile ca prostul şi am mai făcut-o şi pe Simona să mă aştepte cu un proiect tot wekendul.

Thanks RDS, you made my day!

Scris în Personale | 2 comentarii

Frica de adevăr

Discutam acum nu mult timp pe messenger cu o amică. Nu contează cine, aşa că nu voi da prea multe detalii. Oricum, am ajuns la un moment în care mi-a spus că nu-i pare rău că nu s-a dus într-un anume loc, pentru că nu-i place să se distreze ca cei care s-au dus.

Spunea că se distrează în felul ei. Din curiozitate, dar şi de dragul conversaţiei am întrebat-o în ce constă felul ăsta al ei de a se distra, care nu era compatibil cu al celorlalţi. Întrebarea probabil a pus-o într-o situaţie dificilă, motiv pentru care a încheiat discuţia, spunând că are treabă şi trebuie să plece. De aici mi-a venit inspiraţia pentru acest articol şi voi concluziona situaţia prezentată mai sus la sfârşit.

Există momente în viaţă când dăm nas în nas cu adevărul pur şi nemilos, într-un mod mai mult sau mai puţin direct. Nu contează cum, în orice caz, important e că ajungem să ne confruntăm cu el. Poate noi credeam altceva până atunci, poate nu ne cunoşteam pe noi înşine aşa de bine, iar când am ajuns să ne cunoaştem ne-am speriat. În momentul acela, indiferent de circumstanţe, am avut de ales între a îmbrăţişa adevărul aşa cum este, sau a-l nega.

A doua variantă e cea uşoară, oricine poate să fugă de adevăr. Însă îl prinde întotdeauna din urmă şi va ajunge din nou la confruntare, moment în care are din nou de ales, situaţia repetându-se la nesfârşit, sau până alege prima variantă. Prima variantă însă, cea dificilă şi inevitabilă, este şi cea corectă. De ce să fugim de adevăr, când putem să-l acceptăm aşa cum e şi, cu puţină voinţă, să şi facem tot ce ne stă în putiinţă pentru ca altă dată să nu mai avem astfel de confruntări? De ce să nu învăţăm din situaţiile acestea, pentru ca cel puţin să nu spunem că am trecut degeaba prin ele?

În situaţia prezentată la început, persoana în cauză este introvertită, deşi nu într-o stare exagerată (emo). Este o persoană mai retrasă, liniştită, practic exact aşa cum trebuie să fie cineva introvertit. După părerea celor extrovertiţi, nu  e vorba că nu îi place să se distreze ca celorlalţi, ci că pur şi simplu nu ştie să se distreze. Şi eu sunt introvertit, dar realizez chestia asta şi iau măsuri. Nu drastice, ci cât să pot fi o persoană sociabilă, pe care oamenilor să le facă plăcere să o aibă în jur. Şi sper că mi-a reuşit şi că-mi va reuşi în continuare!

Primul pas pe care l-am făcut să pot trece peste asta a fost să recunosc faptul că extrovertiţii au dreptate: nu ştiam să mă distrez. Poate că nici acum nu ştiu să mă distrez la fel de bine ca ei, cine ştie, dar cu siguranţă încerc şi profit de fiecare ocazie posibilă să “afişez” un zâmbet pe chip. Şi vă recomand şi vouă acelaşi lucru: să nu vă mai temeţi de adevăr, ci să încercaţi să-l căutaţi, chiar daca e posibil să nu fie întocmai aşa cum vă aşteptaţi.

Vă regăsiţi în situaţia prezentată în articol?

Scris în Diverse | 0 comentarii

Câteva schimbări

Poate aţi observat că am mutat blogul pe /ro/ şi, drept urmare, v-aţi dat seama că pun ceva la cale. Păi cam aşa e, cât de curând vor avea loc nişte mici (şi mari) schimbări. Blogul va rămâne aşa cum e, iar pe pagina principală voi posta un mini site, cu link-uri către blogul ăsta, un blog în engleză (tech-related) şi alte câteva pagini.

M-am gândit mult timp dacă să scriu pe blog în română sau în engleză şi, chiar dacă până la urmă am rămas cu limba română, tot n-am fost mulţumit. Plus că pe partea de business nu ştii niciodată din ce parte a globului îţi pot veni clienţii. Aşa că am decis să mă complic făcând două bloguri în loc de unul singur, pe cel curent păstrându-l pentru articole personale, în română, iar pe cel nou ţinându-l pentru articole tech şi design related.

Momentan încă mai lucrez la designul sitului şi va mai dura până la lansare, pentru că sunt destul de ocupat în perioada asta (şi probabil că voi mai fi până prin iulie). Între timp veţi fi redirecţionaţi către /ro/ de pe root-ul domeniului. Mulţumesc de înţelegere!

P.S. O să vă ţin la curent pe contul ăsta de Twitter (EN).

Scris în Educatie, IT | 0 comentarii

Simulare Bac 2010 la Competenţe Digitale

Azi a fost simularea Bacalaureatului 2010 la Competenţe Digitale, la care am participat şi eu. De ce menţionez asta, când era logic? Pentru că din aproximativ 90 de elevi de clasa a XII-a din liceul meu, cam 40 au putut participa (chiar şi ei în două serii).

S-au întâmplat multe chestii amuzante, dar şi stresante în acelaşi timp. M-am aşteptat să fie aşa, că doar e vorba de Bacalaureat în stil românesc, nu? (da, ştiu, iar am început cu anti-românismele).

Pentru început, trebuie să menţionez că proba pentru Competenţe Digitale se desfăşoară în felul următor. Iniţial li se oferă elevilor fişa cu partea I a testului, ce conţine subiecte din domeniul Internetului (căutare pe Google, descărcare de fişiere etc.). Această primă parte trebuie rezolvată în maxim 30 de minute, după acest timp fiind întrerupt accesul la Internet. Apoi urmează partea a doua, care vine pe fişe separate ce se dau elevilor după ce au terminat cu toţii de rezolvat subiectele anterioare, sau după ce au trecut 30 de minute. Aceasta conţine subiecte diverse, legate de hardware, Windows, suita Microsoft Office şi HTML.

Problemele au început de la prima parte, când Internetul nu funcţiona corespunzător, iar paginile care trebuiau deschise nu erau accesibile. În unul din subiecte, i se cerea elevului să acceseze www.subiecte2010.edu.ro, adresă care nu putea fi deschisă. S-a constatat mai târziu că mergea fără www în faţă (subiecte2010.edu.ro). Un alt subiecte (continuarea primului menţionat, de fapt), cerea să se acceseze secţiunea Bacalaureat -> Legislaţie şi să se descarce un fişier de acolo. Din păcate, pentru un timp, nu s-a putut merge mai departe de categoria Bacalaureat.

În partea a doua nu au existat probleme din punct de vedere tehnic, însă pot spune că subiectele au fost mult prea grele pentru un elev obişnuit. Chiar dacă s-ar fi predat conform programei şcolare (deşi nu e cazul şi o ştim cu toţii), elevii tot n-ar fi fost învăţaţi ceea ce s-a dat. Sunt sigur că subiectele i-au depăşit şi pe elevii de la profilul matematică-informatică. Poate că ei ştiu Word, PowerPoint, Excel, Access şi HTML, dar să ştie fiecare opţiune în parte, să ştie să facă operaţiuni cu bazele de date prin SQL şi alte chestii de genul ăsta… mă îndoiesc.

Emil Boc, Traian Băsescu, Ecaterina Andronescu – oamenii ăştia şi-au bătut joc de elevi. Sunt nişte nesimţiţi ordinari care nu merită să aibă de-a face cu educaţia şi n-au dreptul să controleze soarta elevilor. De fapt… oficial, au dreptul.

Scris în Evenimente | 0 comentarii

Cutremurul din Haiti – ce putem face?

Până acum a aflat toata lumea de dezastrul din Haiti, doar dacă nu cumva trăieşte sub o stâncă. Poate că ştiţi sau nu magnitudinea cutremurului: 7.0 pe scara Richter. Adică mult! Ceea ce a dus la multe pagube, materiale şi umane.

Ceea ce trebuie însă să ştiţi e că puteţi ajuta. Nu trebuie să vă duceţi până acolo ca sa faceţi ceva, e de ajuns să faceţi o donaţie, cât de mică. Oameni există destui. Sunt cateva organizaţii implicate activ, printre care şi Crucea Roşie (American Red Cross), UNICEF şi Oxfam. Însă nu există fonduri, organizaţiile fiind non-profit şi bazându-se pe oamenii sufletişti. Haiti e o ţară foarte săracă, iar locuitorii ei nu se pot descurca singuri. Oricât de săraci şi trişti credeţi că sunteţi, vă garantez că, prin comparaţie cu haitienii, trăiţi extraordinar de bine.

Mai multe detalii:

• http://www.redcross.org;
• http://www.unicef.org;
• http://www.oxfam.org.uk;
• in clipurile de mai jos.

Scris în Diverse | 0 comentarii

Se întoarce roata…

• Înainte… ne chinuiam să găsim metode de a tăia copacii cât mai repede pentru a ţine pasul cu cererea. Acum… căutăm căi de a planta pomi într-o manieră cât mai convenabilă, pentru a înlocui defrişările în masă făcute în trecut, în prezent şi, inevitabil, în viitor.
• Înainte… fumatul era un lucru extraordinar, ceva ce toţi îşi permiteau şi care îî unea pe ţărani cu nobili, lorzi etc. prin simplul fapt că toţi practicau sportul ăsta, ca să-i zic aşa. Acum… fumatul este lucrul de care toţi se feresc, deşi oricum îl practică în stil mare de la 10 ani, sau poate chiar, Doamne fereşte, de la o vârstă mai mică.
• Înainte… lumea era pocăită, în adevăratul sens al cuvântului. Acum… oamenii se duc de joi în Paşti, la propriu, la biserică, pentru a-l asculta pe popă cum mai ţipă la câte-o babă şi o înjură pentru că eu-ştiu-ce n-a făcut bine, pentru ca apoi să-l vadă ducându-se nervos în Sfântul Altar ca să se integreze în absolut cu o sfântă ţigare şi o gură din Sfânta Împărtăşanie. Ce să mai zicem de preoţii ăia cu gusturi mai deosebite şi atracţii la persoanele de acelaşi gen? Nimic, pentru că nu facem discriminare, desigur.
• Înainte… un copil era în culmea fericirii când primea o hăinuţă, sau un trenuleţ dintr-o bucată de lemn vopsit. Acum… dacă nu primesc un digimon (sau cum s-o numi, ăsta era pe vremea mea ) de-ăla scumpu’ cum are colegul de la grădiniţă sau şcoală, nu e mulţumit.

• Înainte… dreptul la replică ne era îngrădit. Acum… tot cam aşa e, dar măcar există Internetul şi blogurile. Aşa că vă aştept şi pe voi să constataţi diferenţe mai mult sau mai puţin similare dintre trecut şi viitor şi să le faceţi antiteza mai jos.

Scris în Diverse, Personale | 2 comentarii

Rapide…

Câteva idei scurte demne mai degrabă de tweet-uri decât de articole:

• În mai puţin de o lună se lansează ultimul sezon din LOST. Am pus în sidebar un counter care prezintă numărul de zile şi ore rămase.
• Săptămâna asta, la şcoală, mai mult am petrecut decât am învăţat. Dar deh, e prima săptămână şi am avut ce să sărbătorim: Sfântul Ioan şi ziua de naştere a doamnei diriginte Anca Giura (nu ambele în aceeaşi zi).
• Am luat 10 în teză la engleză. Fără nici o greşeală. Şi, ca să înţelegeţi cât de mult mă bucur, trebuie să vă spun că de engleză îmi pasă mai mult decât de celelalte materii.
• Încă mă mai uit la desene animate. Asta nu trebuia să apară aici, mi-a scăpat.
• Un călduros La Mulţi Ani sărbătoriţilor!
• Încă odată mi s-a demonstrat că aparenţele înşeală. Sau cel puţin că oamenii care se trezesc cu faţa la cearceaf sunt mai nebuni ca nebunii.
• Am făcut nişte schimbări în blogroll. Poate le faceţi o vizită celor de acolo.

Cam atât.